Iubirea tatalui

"Presupun ca un tata are doi copii obraznici si neascultatori si ca, venind sa-i pedepseasca, vede ca unul tremura si se indeparteaza cu spaima, avand in adancul inimii sentimentul ca merita sa fie pedepsit; dar ca fratele lui, dimpotriva, se arunca in bratele tatalui, spunand ca-i pare rau ca l-a facut sa sufere, ca-l iubeste si ca, pentru a-i dovedi acest lucru, va fi cuminte de acum inainte, apoi daca acest copil  ii cere tatalui sa-l pedepseasca cu un sarut, nu cred ca inima fericitului tata va putea rezista increderii filiale a copilului sau, a carui sinceritate si iubire le cunoaste prea bine. El nu ignora, totusi, ca mai mult de o singura data fiul sau va cadea in aceleasi greseli, dar este dispus sa-l ierte mereu daca de fiecare data va sti cum sa-i ajunga la inima".

VSV

De cele mai multe ori experientele traite nu pot fi explicate in cuvinte si atunci cel mai bine e sa nu spui nimic. 

Iar daca totusi simti nevoia sa impartasesti, poti zice cele 3 cuvinte magice ale lui Filip : "vino si vezi!".

Iertarea

Stii care e cel mai frumos lucru dupa "te iubesc!" ? "Iarta-ma!"
Cand am auzit azi asta, am cam ramas fara cuvinte.

N-as vrea sa uit

Ma gandeam si radeam in sinea mea ca n-am cunoscut o femeie care sa uite ceva din ce-am zis, mai ales sa fi fost ceva gresit. Tot ce-am spus "a fost folosit impotriva mea" si nu de putine ori ma gandeam ca ar fi taaaaare bine sa-mi tin gura! Apoi, mi-am spus bine, ele tin minte tot, dar eu ce n-as vrea sa uit? Sunt cateva lucruri pe care chiar n-as vrea sa le uit. N-as vrea niciodata sa uit de unde am plecat, n-as vrea sa uit ca mi-a fost foame si frig, n-as vrea sa uit ca ai mei m-au iubit tot timpul, ca Dumnezeu lucreaza 24h, ca fericirea este dincolo de propria-ti persoana si ca toate lucrurile frumoase si folositoare se fac numai cu sacrificiu si rabdare. Asta chiar n-as vrea sa uit!

Minune

"- Ce ti-a daruit prima femeie pe care ai avut-o? m-a intrebat.
 - Totul, i-am raspuns eu.
 - Si mie viata mi-a daruit totul. Tuturor viata le da totul, dar cei mai multi nu-si dau seama de asta."

Anti-cuvant

"Dragostea mi se pare a fi lucrul cel mai important dintre toate. A intelege lumea, a o explica, a o dispretui- aceasta este, poate, treaba marilor ganditori. Pe mine ma intereseaza insa doar putinta mea de a iubi lumea, iar nu de a o dispretui sau de a o uri, urandu-ma si pe mine insumi astfel, putinta de a o privi si de a ma privi pe mine insumi si pe toate fiintele cu dragoste si cu admiratie si cu profund respect."

Lumea nu este imperfecta sau pornita pe drumul lent al desavarsirii: nu, ea este desavarsita in orice moment, orice pacat poarta in sine germenele iertarii, toti copilasii ii poarta deja in ei pe batrani, toti sugarii poarta in ei moartea, toti muritorii poarta in ei viata vesnica. "

Siddhartha

Paradox

"- Cum poate un om sfant sa se socoteasca pacatos?
 - Ce esti tu in cetatea ta?
 - Sunt printre cei dintai dintre mai marii cetatii!
 - Dar daca vei merge in marea cetate a Cezareei, acolo cum vei fi socotit?
 - Ultimul dintre capeteniile cetatii!
 - Dar daca vei merge in cetatea si mai mare a Antiohiei?
 - Acolo voi fi asemenea cu oamenii de rand, spuse omul.
 - Dar daca vei merge la Constantinopol si te vei infatisa inaintea fetei luminate a imparatului, acolo cum vei fi socotit?
 - Ei, acolo voi fi de-a dreptul un nimeni!
 - Iata, astfel este si cu sfintii: cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atat se socotesc mai pacatosi."

Fericirea e devenire

Parintele Pantelimon de la Oasa

"Fara Dumnezeu, orice iubire moare"

- Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata -

"Iubirea e fundamentul fiintei noastre"

- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?

- Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.

- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

- Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.

- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea...

- Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat.Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.

- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?

- Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti.

Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.

- Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel...

- Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata.

"Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da
de-a gata si o mare iubire"

- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?

- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.

- Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

- Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.

- Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?

- Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.

- Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?

- In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.

"Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie"

- Si atunci care e rostul casniciei?

-Relatia, casnicia sunt doar un cadru in care noi ne manifestam, ne desavarsim. Ne exersam iubirea, aceasta capacitate de a iesi din noi insine, de a deveni transparenti, ca Dumnezeu sa se poata manifesta deplin in noi, iar noi sa ajungem la acea patrundere reciproca intre oameni, sa putem iubi tot mai mult. Numai daca ne exersam deschiderea, devenim niste vase largi care pot primi mult mai mult decat pe celalalt. Si atunci pot iubi, prin intermediul lui, pe toti oamenii, intreaga natura si toate animalele, pot cuprinde in inima mea toata creatia lui Dumnezeu. Exersand comuniunea in doi ne pregatim pentru comuniunea cu toti, care va fi in Imparatia Cerurilor.

- Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor?

- Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit! (rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt.

- Asa se nasc gelozia si posesivitatea?

- Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.

- Astazi, tot mai multi oameni aleg o forma libera de iubire. Nu se mai casatoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc impreuna, dar cu toate acestea, se iubesc si traiesc in armonie. E gresit ca procedeaza asa?

- Iubirea care nu implica responsabilitate si sacrificiu nu e iubire adevarata. E iubire conjuncturala, care nu ajunge la maturitate. De fapt, in cazul lor nici nu se ajunge cu adevarat la iubire, ei raman in faza de indragostire. Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie. Si fara harul dumnezeiesc, omul e finit si dragostea lui tine doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta vor o iubire in care sa nu aiba nimic de pierdut, ci doar de castigat. Vor sa ia ceva ce se obtine usor si sa se pastreze mereu liberi, in cazul ca apare ceva mai ofertant.

- Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai bine...

- Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa schimbam persoana. N-avem voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici un profil. Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine.

"Nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii"

- De ce e atat de importanta fidelitatea? Cunosc persoane care spun ca-si iubesc partenerii, desi ii mai insala din cand in cand, si ca asta nu are nici o importanta, atata timp cat nu sunt sentimente la mijloc.

- Se mint singuri. Infidelitatea e o forma de consum. E foarte urat sa-i consumi pe ceilalti, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fara fidelitate, nu poti ajunge la nivele mai profunde. Numai asa poti evolua. Or, daca iti permiti alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti, depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt. Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina, inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca in creatie toate se cer dupa cruce. Asa se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de noi. Pentru ca asta e conditia noastra cazuta, consecinta caderii in pacat. Nu ni se da nimic, daca nu jertfim ceva. Si iubirea e o jertfa. Jertfesti sinele tau, ca sa-ti apropii sinele celuilalt. E o renuntare la tine. Sacrificiul da profunzime oricarei relatii. E cel care fixeaza iubirea. Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda. Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.

- De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?

- Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator. Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca ai fost posedat de celalalt.

- Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe, sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile lasate de o suferinta din dragoste?

- Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv. Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti.

"Fericirea se munceste in fiecare zi"

- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata...

- Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.

- Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?

- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre. Fericirea e devenire.

Management participativ

"- Ar fi total deplasat sa crezi ca Dumnezeu doreste sa se consulte cu tine in privinta planurilor tale de viitor ?"

   Am fost intrebat astazi si m-am blocat.

"Pe cand se ruga, I s-a schimbat infatisarea fetei si imbracamintea i s-a facut alba si stralucitoare.
Si iata ca stateau de vorba cu El doi barbati: erau Moise si Ilie, care se aratasera in slava si vorbeau despre sfarsitul Lui, pe care avea sa-l aiba la Ierusalim."

?

- Vrei sa fii iubita mea pentru o zi? Si inca una? Si inca una?

L`ete indien

Ştii, n-am fost niciodată aşa fericit ca-n dimineaţa aceea...
Mergeam pe o plajă la fel ca asta,
Era toamnă, o toamnă cu vreme caldă,
Un anotimp care nu există decît în nordul Americii,
Acolo i se spune vară indiană,
Dar era pur şi simplu anotimpul nostru.
Cu rochia ta lungă, semănai
Cu o acuarelă de Marie Laurencin
Şi-mi amintesc, mi-amintesc foarte bine
Ce ţi-am spus în acei zori,
Acum un an, acum un secol, acum o eternitate...

Vom pleca, unde vei vrea şi cînd vei vrea
Şi tot ne vom mai iubi, chiar cînd dragostea va fi murit,
Tot ce va mai fi cu noi, va fi ca aceşti zori De culoarea verii indiene.
Azi sunt departe de acea dimineaţă de toamnă,
Dar e ca şi cum încă ar mai fi. Te gîndesc.
Unde eşti? Ce faci? Mai exist pentru tine?
Privesc valul acesta care nu va atinge ţărmul:
Vezi, ca şi el, mă întorc înapoi,
Ca şi el, mă aştern pe nisip
Şi-mi amintesc, mi-amintesc apele fluxului,
Soarele şi bucuria care parcă pluteau pe mare
Acum o eternitate, acum un secol, acum un an...

Vom pleca, unde vei vrea şi cînd vei vrea
Şi tot ne vom mai iubi, chiar cînd dragostea va fi murit
Tot ce va mai fi cu noi, va fi ca aceşti zori
De culoarea verii indiene.

Shotofuting

Gandeam cu voce tare si mi-a iesit: "shotofuting"...

Bouncing

"Bad timing", "bouncing period" & Christian Louboutin. N-am stat nici weekendul asta degeaba.

Vioara

Femeia, pentru mine, este ca un instrument muzical. Doar un artist adevarat o poate face sa vibreze iar pentru ca instrumentul si artistul sa se contopeasca si sa vibreze la unison, e nevoie de multa iubire de instrument, daruire si ani de antrenament. Abia atunci poti zice ca ai concertat. Nu poti zice niciodata la 20 de ani ca ai avut un solo de vioara si nici ca stii sa canti dupa partituri...Canti prin imitatie, dupa ureche si de cele mai multe ori canti fals. A avea energie sa tragi de un arcus timp de 3 ore nu inseamna ca atingi vreo nota muzicala.
Clar, pentru mine femeia e vioara!

Raiul

M-am intrebat, cum naiba se face ca dupa 15 ani de condus inca simt aceeasi bucurie ca in prima zi de permis. Il sun pe tata si ii zic, "auzi ma` tata, tu stii ca eu conduc si acum, cu aceeasi bucurie ca la 18 ani?" Il aud zambim, parca-i si vad mustatile arcuindu-se si razand usor imi raspunde ca si el simte la fel, acum, la varsta lui. Incep sa rad de-a binelea, la fel incepe si el...
...
Conduceam si ma gandeam. Europeana a ramas in spate, aerul s-a curatit si s-a racorit iar drumul serpuia usor printre faneturi si case razlete. Motorul torcea usor iar eu devenisem una cu "fierul". In momentul ala m-am gandit ca daca toata frumusetea acestei lumi, dar toata, de cand e lumea pe Pamant (deruland in minte: imagini, mirosuri si sunete, de la atata informatie venita brusc, m-am blocat ca un copil) ar fi adunata intr-un singur loc, pe care Dumnezeu l-ar denumi Rai, acolo Ayrton Senna mi-ar putea fi soferul personal si in momentul ala mi-au dat lacrimile de bucurie...acolo gandurile mele s-au oprit pentru cateva secunde.

La sacralita della famiglia

Sunt lucruri in viata, pe care le faci cu foarte multa bucurie si mai stii ca ele nu vor disparea niciodata pentru ca fac parte din fiinta ta. Pentru mine, unul din aceste lucruri este sa mananc, pe strada, printre oameni, direct pe caldaram iar daca am si compania unui camarad, placerea e desavarsita.

Aseara, in contextul de mai sus, mi-am dat seamna ca noi, catolicii, suntem asemenea unei comunitati mafiote siciliene in ceea ce priveste sacralitatea familiei. Abia aseara am devenit constient cu adevarat ca aceasta valoare face parte din mine... Mi se-ntampla destul de des ca, explicand ceva cuiva, sa mi se releve adevarul.

La mutat

Inca o mutare! Imi da fiori de placere...
Acum, cand ma mut, din secunda in care pun piciorul in acel loc, stiu deja ca peste ceva timp o sa plec si de acolo. Mi se pare rafinament. Daca cumva o sa fac greseala sa-mi construiesc o casa?! Dependenta mea de lucrurile materiale se pare ca e zero. As putea sa scriu un manual despre mutari, gen "7 pasi catre o mutare eficienta", "Ce trebuie sa stii cand te muti", "Mutari cu cheltuieli minime".

Cand eram in clasa a X-a, mergeam pe strada si un tip dintr-un mercedes imi spune ca-i place foarte tare hanoracul meu. Era nou, unicat si frumos, avea motive. Am zambit si l-am vandut pe loc, fara sa clipesc.

"100 de meciuri"

Este esential pentru un barbat, ca in viata sa, sa fi avut minim 100 de meciuri. Indiferent cate a pierdut sau castigat este foarte importanta experienta acestor meciuri. La al 101-lea adversar, cu siguranta, va sti sa tina garda. Si la fel de important este sa ramana in sistem. Atunci, va fi un barbat cu adevarat puternic.

Multumesc frate ML, pentru aceste vorbe. Si pentru "piramida" : intelegere-aplicare-rezultate-putere. Plecand de la premisa ca "intelegem" :)

Euharistia

O pilda buna pe care am primit-o ieri : "daca noi oamenii am fi ca niste recipiente murdare, am avea doua variante de curatare: ori incercam, cu mari eforturi, sa curatam inainte recipientul si dupa ce este curat, incepem sa turnam apa in el sau, pur si simplu, turnam apa pana cand mizeria din recipient se elimina singura."

"Daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi"

"Work don`t play"

E unul din sloganurile publicitare tare dragi mie, ale unui producator de scule. Uikendul asta am cam respectat sloganul :)
Si tare privilegiat m-am simtit atunci cand am avut ocazia sa lucrez impreuna cu tata. Nu cred  sa existe iubire mai mare decat intre un parinte si copilul lui. Ii spuneam tatei ca as trece prin foc pt el dar stiu ca ar face asta pt mine fara sa clipeasca. Ma induioseaza dragostea parintilor mei si dragostea parintilor in general pt copiii lor; vad si ma minunez de fiecare data. E de la Dumnezeu!

Cine cauta, gaseste

Aveam problema asta, desi am inteles cat de cat, cum si ce se mananca, nu puteam sa-mi reduc portiile...
In toate cartile de nutritie citite, nu am decoperit aceasta "tehnica", de bun simt, pe care mi-a zis-o tata ieri: "vrei sa mananci mai putin, ridica-te mai devreme de la masa si ai sa vezi ca dupa 10 min., daca te asezi din nou, nu vei mai vrea sa mananci". Cat de simplu era si cat ne mult ma chinuiam :) Inca o dovada a faptului ca le avem pe toate sub nas dar nu le vedem.

Tractiuni

Flotari la paralele

Mintea desavarsita

"Mintea desavarsita este aceea care prin credinta adevarata a supracunoscut in chip supranestiut pe Cel supranecunoscut si contempla trasaturile universale ale fapturilor Lui si a primit de la Dumnezeu cunostinta cuprinzatoare a Providentei si a Judecatii aratata in ele." Sf. Maxim

View

"Noi nu vedem lucrurile asa cum sunt, le vedem asa cum suntem". Anaïs Nin

Oamenii

"Acum stiu ca fiintele umane sunt creaturi ale constientizarii, antrenate intr-o CALATORIE EVOLUTIVA DE CONSTIENTIZARE, fiinte necunoscute lor inselor, pline de resurse incredibile care nu sunt folosite niciodata".

De departe mi se pare cea mai misto definitie.

Sanatatea

Sanatatea tine mai mult de ceea ce nu-i dai corpului tau decat de ceea ce ii dai.

Concluzii random

- in natura functioneaza perfect legea compensatiei;
- lucrurile au un mod curios si ciudat de a se rezolva de la sine;
- nu sunt importante alegerile noastre ci mai degraba cat acceptam din ceea ce ni se ofera deja.
- un rau facut cuiva e un rau facut tie;
- viata nu trebuie traita "la maxim", viata trebuie sa fie lunga;
- nu ai nevoie de nimic pt a fi cu adevarat fericit;
- binele il gasesti in rau;
- mintea te tine prizonier;
- daca nu te grabesti niciodata, viata ti se lungeste- poti incerca si varianta trezitului inainte de rasarit si renuntarea la televizor;
- toti suntem fii lui Dumnezeu, deci suntem cu totii frati;
- toate sunt exact asa cum ar trebui sa fie.

Prin comparatie, adaug concluziile lui Dom`Profesor 74 ani (www.derlogea.ro):

"Trăind atâta vreme, am mai aflat că:

• Cea mai simplă metodă pentru sporirea minţii e să stai în preajma unor persoane mai deştepte; cea mai bună şcoală este lângă un moşneag sfătos.
• Plimbările făcute cu taică-meu când eram mic, au făcut minuni când am crescut mare. (Atât de rău îmi pare acum că nu i-am spus tatii, înainte de a se stinge, cât ţineam la el …)
• Atunci când iubeşti – se vede.
• Când cineva îmi spune “mi-ai făcut o bucurie” –  în realitate mi-o face el.
• E mai important să fii bun, decât să ai dreptate.
• Nu e bine să refuzi darul unui copil.
• Chiar dacă nu ai tăria să ajuţi pe cineva în alt fel, poţi măcar să te rogi pentru el.
• Oricât de serios ar fi, orice om are totuşi nevoie de un prieten cu care să facă pozne şi să se simtă copil. Uneori, ai nevoie numai de o mână pe care să o ţii - şi un suflet pe care să-l înţelegi.
• Toţi tipii ce par duri ascund un suflet care tânjeşte să fie iubit şi apreciat.
• Ca să ai prieteni, trebuie să fii şi tu un prieten.
• Viaţa e ca un sul de hârtie. Cu cât se apropie de sfârşit, cu atât se învârteşte mai repede.
• Să-i mulţumim lui Dumnezeu că nu ne dă tot ce-i cerem.
• Nici Dumnezeu nu le-a făcut pe toate într-o singură zi. Oare cum poate crede un biet om că el le-ar putea face?
• Realitatea nu se schimbă când nu (vrei să) ţii seama de ea.
• Dacă te răzbuni pe cineva - nu faci decât să-l laşi să te lovească în continuare.
• Dacă găzduieşti răutatea, fericirea se va refugia în altă parte.
• Iubirea, nu timpul, vindecă rănile.
• Oricine îţi iese în cale merită să fie salutat cu un zâmbet. Zâmbetul este o metodă ieftină pentru îmbunătăţirea relaţiilor.
• Nimeni nu este perfect – până nu te îndrăgosteşti de el.
• Ocaziile nu se pierd: cele irosite de tine sunt înşfăcate de altcineva.
• Măsoară şi îmblânzeşte-ţi cuvintele, pentru că mâine s-ar putea să fii silit să le înghiţi!
• Sfaturile se dau numai în două împrejurări: când ţi se cer şi când e un pericol de moarte.
• Cu cât ai mai puţin timp la dispoziţie, cu atât faci mai multe.
• E bine să zici o vorbă bună cuiva care îţi stă în preajmă şi te admiră, pentru că vine repede vremea când persoana va creşte şi va pleca pe drumul ei.
• E bine să le spui din când în când “te iubesc” celor apropiaţi – dar mai ales crede ce spui. O îmbrăţişare sinceră vindecă orice necaz. Nu uita să ţii pe cineva de mână din când în când şi să te bucuri de clipele acestea, ca o compensaţie anticipată a unei zile triste când persoana aceasta nu va mai fi cu tine – sau tu cu el.
• Fă-ţi timp să iubeşti, să vorbeşti şi să te bucuri de prezenţa cuiva. Îmbrăţişează-ţi vecinul, pentru că este singurul cadou valoros pe care-l poţi face cu inima şi nu te costă nici un ban.
• Munceşte ca şi cum n-ai avea nevoie de bani.
• Iubeşte ca şi când nimeni nu te-ar fi făcut vreodată să suferi.
• Dansează ca şi când nu te vede nimeni.
• Cântă de parcă nu te-ar auzi nimeni.
• Dacă nu poţi schimba lumea, măcar fii (sau devino) tu însuţi bun, cistit, punctual, harnic, prevăzător – şi poţi fi sigur că pe faţa pământului va fi un nemernic mai puţin…
• Se pot învăţa multe - atât de la oameni sau profesori buni, cât şi de la cei răi; totul e să ai capul limpede. Ce se poate învăţa? Orice e folositor şi onorabil. Nu numai, sau neapărat Aikido, ci mai ales capacitatea de a gândi logic şi adeseori critic, pentru a acţiona şi reacţiona eficient şi etic, pentru a putea trăi ca om:

Am învăţat  să fiu blând - de la un individ care se distra chinuindu-i pe alţii; să fiu harnic - de la un om care muncea doar strictul necesar; cumpătarea – de la un beţiv;  să mă ţin de cuvânt - de la un mincinos, vesel  până când a dat de dracu'; Am învăţat  să fiu generos şi să laud - de la un om  care mereu se credea persecutat de viaţă; să fiu milos - de la un tiran crud şi viclean; Am aflat avantajul singurătăţii – într-o familie numeroasă  care avea o singură  toaletă; necazul singurătăţii – de la un bătrân avar;  Am deprins  avantajul deşteptăciunii - de la proşti;  patriotismul - de la inconştienţi şi ticăloşi;  punctualitatea - de la tembeli;  Am învăţat  cinstea - de la hoţi;  iubirea - de la securişti;  corectitudinea - de la nomenclaturişti;  Am învăţat să-l accept pe oricare om,  căci fiecare e unic prin defectele sale şi sfânt prin omenia sa. Iar acuma,  Ce-aş putea să învăţ de la tine?

La biserica

Cateodata, cred pe Dumnezeu il gasesti chiar si prin biserici ... de aia mai merg din cand in cand la biserica.

C-asa-i in tenis

In dragoste e ca-n afaceri, daca nu iei tu comanda cu certitudine o va lua altul. As mai putea adauga ca poate altul o executa mai bine decat tine si ii da si un pret mai bun!

"- Ce-ai fi facut daca n-as fi fost eu?'
 - Ar fi fost altul"

Simplu :)

Rimmel

Nu stiu de ce crede lumea ca pasiunile comune sau atractia fizica leaga 2 oameni impreuna...cand de fapt suferintele comune sunt cel mai tare si mai durabil liant.
Eu acolo mi-as indrepta privirea, nu la cat de capabila, inteligenta, stalucitoarea si zambitoare esti. Cand imi arati: bucurie, stralucire, frumusete din farduri iti pot spune atat: nu ma interesezi ! Arata-mi cate lucruri esti capabila sa faci impotriva propriului interes.

Hint

Te-ai maturizat abia atunci cand toate ti se par normale si nimic nu te mai deranjeaza...si se pare ca "mantuirea" tine mai mult de relatia ta cu Aproapele, decat de relatia pe care crezi ca o ai cu Divinitatea.

O maicuta tanara si frumoasa ne povestea zilele trecute despre un frate calugar care isi astepta senin, zambind moartea, spre nedumerirea fratilor aflati in jurul patului sau.
"- Frate, ii spune unul dintre ei, de ce zambesti si esti atat de senin in asteptarea mortii cand, doar stii ca nu prea ai tinut toate posturile si nici la rugaciune nu prea ai venit ?
La care fratele ii raspunde:
 "- Eu nu am judecat niciodata pe nimeni in viata mea si astept ca nici pe mine Dumnezeu sa nu ma judece!"

"Traiasca mata !"

E greu sa scrii cu burta plina, la caldurica, cu 3 randuri de geamuri.

De la 18,5 grade Celsius :

la 25,5 :

Am cazut in cealalta extrema:  nu-mi mai pasa de nimic, pot sa cada toate pe langa mine.

Apropo de achizitii bunuri, fratele meu imi zice azi o vorba mare: "traiasca mata!"
Atat de mult trebuie sa-ti pese de toate lucrurile tale incat, atunci cand ai constatat "paguba", sa-i poti spune in gand, razand oricarui hot : "Traiasca mata !" si sa pleci senin mai departe.

Motociclism vs alergari

Nu stiu ce nevoie mai am de motociclism cand am alergarile ?
Parca imi place mai mult sa fac setarile pe "materialul de concurs" din dotarea proprie, decat pe niste mobre ticsite de componente race, cumparate cu multi bani.

Azi, alergam si ma gandeam:

1) curse am si-ntr-o parte si-n alta- alergarile sunt infinit mai ieftine;
2) cronometru, cu GPS, harti, laptime si la una si la alta;
3) feedback furca fata vs feedback talpa adidas;
4) consum litri la suta vs consum calorii;
5) amestec carburant (aer, benzina) vs amestec alimentar (proteine-glucide-lipide-minerale-vitamine);
6) gume slick, gume offroad vs adidasi strada insertii gel, adidasi trial running;
7) accidentari mortale vs intinderi musculare;
8) airbox-ul la presiune maxima vs inspiratie pe gura;
9) cai/ kg vs IMC (indice masa corporala)
etc....

Imi da pe plus in partea astalalta.

Nici talpa adidasului nu mai e ce era, acum se cheama "sasiu 3D" poftim :

Roluri

Ma suna azi dimineata un prieten bun si-i raspund cu o voce clara, prietenoasa si concisa "Da..., te rog" la care ma intreaba : "Bai, tu nu stii cu cine vorbesti?" Ii zic repede, fastacit, "scuza-ma, aveam setarile de business"  :))) Asta-i problema cu rolurile pe care le jucam : de sotie, mama, tata, director, angajat, etc.- ca nu le constientizam, ne identificam si nu mai iesim din ele la timp.

Pe crucea unuia care inca nu murise scria cu litere de-o schioapa: AVOCAT.

Bunica

Doamne, cata forta au femeile! Ma minunez de fiecare data :)
Pai eu, toata viata, l-am crezut/ vazut pe tata Zmeul Zmeilor dar, vorbind azi cu mama, mi-am dat seama ca-i fragil ca o vaza. Ma intreaba mama: "pai, trebuia cineva sa lucreze la imaginea lui, nu ?"
Cand o femeie isi pune ceva in cap, tie ca barbat smecher ce esti, nu-ti ramane decat acceptarea sau, dupa caz, resemnarea.
Ce-mi zice ea azi dimineata: "Catalin, eu mai am o singura dorinta si atat"- eu stiind-o prea bine am intepenit- "vreau sa fiu bunica !" Eu is vraiste cu toate iar ea se vede bunica. Buna treaba! N-am nici un dubiu ca i se va-ntampla :)))

Mister

Suntem prea "inteligenti" si avansati tehnologic ca sa ne mai putem "minuna" de cate ceva.
Mi-ar placea sa ma mai minunez inca, de cate un lucru pe care nu-l cunosc... Ma deranjeaza cei care, cu orice pret, vor sa patrunda cu mintea acolo unde este misterul, magia, taina. Daca pui o eticheta crezi ca ai rezolvat misterul ?
Daca un moment magic ti se deschide in fata lasa-l sa se manifeste fara sa-l interpretezi. 
Oamenii prea mentali ma enerveaza pentru ca se agata in permanenta de tot soiul de teorii si au nevoie de o gramada de repere. Is obositori ca, pentru a te intelege cu ei, trebuie sa-ti iei un sistem de referinta comun, sa va sprijiniti pe nenumarate constructii mentale, ca sa ce?  Astia ar fi in stare sa-ti argumenteze zorii zilei sau asfintitul soarelui.
.............


" - Te iei prea mult in serios (...). Te crezi mult prea important in mintea ta. Asta trebuie s-o schimbi. Te consideri atat de important, incat te crezi indreptatit sa te deranjeze orice lucru. Te simti atat de important, incat esti gata sa dai bir cu fugitii de indata ce lucrurile nu merg cum vrei tu. Probabil ai impresia ca asta demonstreaza ca ai caracter. E un nonsens! Esti slab si ingamfat! "

Driver

"-  Si cam cat va consuma ?

 -  Aaa, foarte putin, in jur de 3-4 la suta. 

 -  Mmm, pai asta insemna ca mergeti incet...

 -  Bai, eu conduc TAREEEE! Conduc de la 24 de ani, am avut Dacie noua si plecam numai ca scartait de roti. Eram cu nevasta-mea-n masina si daca nu iesea din prima, dadeam in spate si plecam din nou... asa m-am invatat asa conduc si asa voi conduce..."

Self-love

Un prieten imi spunea:  bucura-te ca nu le-ai aflat la 70 ani:

A poem by Charlie Chaplin about the topic self-love. He has written it on his 70th Birthday (on April 16, 1959).

As I began to love myself I found that anguish and emotional suffering are only warning signs that I was living against my own truth. Today, I know, this is "AUTHENTICITY". As I began to love myself I understood how much it can offend somebody As I try to force my desires on this person, even though I knew the time was not right and the person was not ready for it, and even though this person was me. Today I call it "RESPECT". As I began to love myself I stopped craving for a different life, and I could see that everything that surrounded me was inviting me to grow. Today I call it "MATURITY". As I began to love myself I understood that at any circumstance, I am in the right place at the right time, and everything happens at the exactly right moment. So I could be calm. Today I call it "SELF-CONFIDENCE". As I began to love myself I quit steeling my own time, and I stopped designing huge projects for the future. Today, I only do what brings me joy and happiness, things I love to do and that make my heart cheer, and I do them in my own way and in my own rhythm. Today I call it "SIMPLICITY". As I began to love myself I freed myself of anything that is no good for my health - food, people, things, situations, and everything the drew me down and away from myself. At first I called this attitude a healthy egoism. Today I know it is "LOVE OF ONESELF". As I began to love myself I quit trying to always be right, and ever since I was wrong less of the time. Today I discovered that is "MODESTY". As I began to love myself I refused to go on living in the past and worry about the future. Now, I only live for the moment, where EVERYTHING is happening. Today I live each day, day by day, and I call it "FULFILLMENT". As I began to love myself I recognized that my mind can disturb me and it can make me sick. But As I connected it to my heart, my mind became a valuable ally. Today I call this connection "WISDOM OF THE HEART". We no longer need to fear arguments, confrontations or any kind of problems with ourselves or others. Even stars collide, and out of their crashing new worlds are born.Today I know THAT IS "LIFE"!

Modestie de vulpoi

"Eu nu sunt asa ... alergator" imi raspunde azi, un tip mai inalt decat mine, la vreo 60 de kile cu hainele ude, la afirmatia mea:"Unul ca tine, care alerga asa "la misto", si dupa care am plecat in urmarire, m-a pacalit la Crosul Loteriei de mi-am dat sufletul pe ultimele 200-300 m cand cred ca si babele m-ar fi putut depasi..." Ce-a mai suferit orgoliul meu atunci :)

Am ratat o mega filmare - doar aveam aparatul cu mine-n rucsac :(
O tipa usor trecuta de prima tinerete, intr-un Ibiza rosu, care venea vijelios din spate, cand ajunge-n dreptul plutonului nostru, desi era o balta mare in mijlocul drumului, se pune pe un claxonat prelungit care-mi irita imediat colegii cu adidasii mult prea uzi. Cum nu toti oamenii sunt "zen", unul dintre noi, cu mai multe probleme in viata, face greseala si-i arde o palma peste masina.Circ! Frana bursca, se deschide portiera si o blonda stafidita cu ochii injectati si jugulara umflata, se da jos din masina se infige in mijlocul nostru si incepe sa urle: ca de ce ne permitem sa-i lovim masina ? Ca asta nu-i pista de alergari, si ca ea a platit intrarea in parc (Parcul Politehnicii) ...samd. Vorba lui Iri, daca era barbat si vedea o duzina de alergatori, ca brazii, nu se dadea jos din masina :))) Ce rau mi-a parut ca n-am filmat scena- facea toti banii... Si mai rau mi-a parut ca n-am intrebat-o daca nu vrea sa-si aleaga un maratonist, oricare, ca nu gresea cu nici unul, s-o futa bine, responsabil, ca la maraton 3-4 ore, ca in mod cert ducea lipsa.

Revenind la colegii de alergare, am identificat deja 2 categorii interesante:

1) "Nativii" gen bikeru` Repsol Honda, cu ochelari galbeni, care are o calcatura atat de usoara de zici ca nici nu atinge asfaltul  si ca de fapt vantul e cel care-l deplaseaza;

2) "Modestii", tipul cu bluza mov, care "nu sunt alergatori" si ii vezi in fata, alergand asa, intr-o doara, fara gram de presiune pe picior, sfidand "motricitatea" si pe toti cei care-i privesc uimiti, cum se pierd in zare. Astia nici nu transpira, astia doar inainteaza fara efort si spre deosebire de prima categorie, pe care o respecti atunci cand te depasesc si careia ii recunosti valoarea, astia din urma, nu se multumesc doar sa te bata detasat, te mai si umilesc pe deasupra.

Gluma de maratonisti. Ne-am strans cu totii la poza de grup, la care unu` zice : "baieti, sugeti burtile" :)))))

Dans

Dansul nu-i decat o celebrare a vietii. N-ar altceva ce sa fie... Atata energie pozitiva la un loc, la atatia oameni frumosi deodata, rar iti este dat sa vezi.

Va spuneam de Laura ..., dar cand Dorin danseaza cred ca Dumnezeu rade, de acolo de sus.
Cand Dorin danseaza o face, cu atata bucurie si pasiune de parca lumea, asa cu este ea, s-ar sfarsi. Nu l-am intrebat, dar cred ca daca l-as intreba: ce ai vrea sa faci inainte sa mori ? Cred ca asta ar vrea sa faca.

La un copil, cand descopera lucruri noi, se vede pe fata lui trairea, miracolul descoperirii, surpriza si emotia cu care vede pentru prima data acel lucru. Aceeasi traire o am cu fiecare miscare noua de dans invatata.

Iar despre reguli ce sa zic, sunt foarte "avantajoase" ; ne zicea Laura: "unde pune baiatul mana, pune baiatul mana, nu i-o iei de acolo"...
.................................

Imi spunea cineva, vazand ca fac trimitere catre BJJ, ca daca vreau sa practic BJJ-ul imi poate recomanda pe cineva. Stau acum si ma surprind ca interesul meu pentru artele martiale se apropie de zero. Cand te abandonezi vietii nu mai simti nevoia luptei...

Romancele

"In Romania femeile, desi sunt frumoase in draci, au invatat pana acum doar sa se imbrace si sa se machieze.
Urmeaza in cateva milenii arta flirtului, a independentei si, eventual, a mandriei de a sta in patru labe cu el complet natural pe la spate."

Love

"eram fericita ca m-a lasat sa-l iubesc" .

Cam asta ar fi iubirea adevarata redusa in cuvinte. Iubirea este despre daruit si nu despre primit. Intrebarea ar fi daca stii s-o primesti ? Femeia care te iubeste nu-i Isus Cristos.

Sex

"... Barbatia nu e bine definita, ca feminitatea, deci poate fi foarte usor spulberata. Pe ele le repara unul care le indoapa cu complimente, p%la si atentii. Pe tine cine cacat te repara, baiete?"
Barbatia se intretine cu efort si tensiune sexuala mereu la indemana...

Nu fi prost: flirtul permanent e obositor si semnul unei minti bolnave, usor maniaca sexual.
Barbatia inseamna sa recunosti mieunatul discret din zambetul unei femei dispuse.

Respectul se castiga cel mai greu. Nu conteaza daca esti bun sau rau, respectul tine de forta ta de a fi viu, exigent, impunator pe planeta, in schema dezorganizata a vietii.

Am nevoie de aer, de apa, mancare, adapost, ocupatie ca sa fiu in viata, sa exist, dar ca sa traiesc trebuie sa f.. .
...In cazul femeilor e diferit. Ele traiesc cu adevarat cand primesc de la un singur barbat cat de la 5 odata. Iar ceea ce le trebuie nu e greu de dat, daca vrei sa-ti dai viata, baiete ...

Ma simteam ca la circ, in locul ursului care manevreaza bicicleta perfect constient ca locul lui nu e acolo, ci in public, smulgand capetele copiilor cu acadele in gura. :-)))))))))

Ea nu e frumoasa, ci face concurenta mortii. Ispita de a o saruta e ca goana pe motor, complet furat de prafuri. Ea nu te priveste, iti fura sufletul si ti-l mesteca neglijent pana pici din picioare si te declara legistul mort.

Prima porunca: sa nu fii prost si sa crezi ca exista femei de otel.
Femeile sunt cutre sau de otel dupa un model barbatesc. Barbatul e de otel din fabrica sau nu. Femeile invata duritatea ca pe gatit sau cusut ...

Doar pe femei le poti uri, ele iti pot face cu adevarat rau. Barbatii te faulteaza, te caftesc, te inving la joc. Femeile iti distrug sistemul nervos central cu scurt-circuitele mentale si emotionale perverse."

Laura

Nu stiu cum va manisfetati voi dar mie, in prezenta unei femei cu adevarat frumoase, mi se taie aeru`. Trag si nimic!
Din varful unghiei degetului mare al piciorului- unghii curate, corect taiate, fara oje si alte frenchuri, pe care le-am observat prin sandaua rosie, urcand in sus pe quadricepsul reliefat, spre talia perfect armonizata cu bustul si soldurile, inspre gatul lung, golit de parul bogat, prins in sus, la spate- pana-n crestetul capului  era IMPECABILA. Profesoara mea de dans, Laura. Nu-mi dadeam seama daca-i vis sau aievea...

Am rugat-o sa-l lase pe partenerul ei Dorin sa ne-invete primii pasi, pana ma obisnuiesc cu prezenta ei, ca nu ma pot concentra.
Dupa aia am iesit la masa, cu noii mei colegi si l-am intrebat pe Mihai: tu cum te-ai simtit prima data, cand ai vazut-o pe Laura ? " M-am inrosit tot la fata" imi zice ...

Sa va mai spun cum se misca? Inutil.

Accept

Ceea ce am vazut limpede e ca oamenii nervosi, suparati si agresivi ascund in realitate suferinte adanci (nu sunt psiholog dar lista-i lunga)... n-or sa recunoasca din prima dar simplul fapt ca stiu ma face relaxat in relatia cu ei.  Relaxarea impune relaxare, detensionare... Suferinta atrage suferinta...Buna dispozitie atrage buna dispozitie...samd.

Lipsa asumarii raspunderii pentru deciziile si faptele tale sunt izvor de nefericire; ti se pare normal sa cauti vinovati si sa emiti acuze. Gresit! Nimeni, NIMENI nu poate fi vinovat pt situatia ta: fericita sau nefericita.
In orice situatuatie in care te-ai afla, trebuie sa stii ca ai la dispozitie cel putin un miliard de optiuni iar faptul ca tu ai ales una dintre ele, poate neinspirata, n-are legatura cu nefericirea ta ci cu decizia ta. Asuma-ti-o! E a TA.
 Ar fi o exceptie de la regula: in fata mortii tale ai o singura optiune: acceptarea ;-)

In extremis, ma intrebam pana unde poate merge asumarea raspunderii ?
Raspuns corect : pana la moarte.
Ce-nseamna pana la moarte ?!
Sa faci un lucru ca si cum ar fi ultimul pe care l-ai face pe acest pamant.

Cum ar fi daca, am face ceea ce facem, ca si cum ar fi ultimul lucru pe care l-am face ?

Ca-n tren

Imi pare viata asemenea unei calatorii cu trenul.
Cei cu care esti in tren nu te insotesc pana la destinatie: ori merg mai departe, ori coboara mai devreme!

Cu unii stai in compartiment (parintii, fratii, copiii ...hai si nevestele, desi :)))), cu altii te intalnesti la o tigara pe hol (astia sunt prietenii, mentorii, iubitele) iar pe foarte multi ii vezi in fuga, in gara, cand cobori sa-ti iei o cola (colegii). Nu te poti atasa de nici un pasager pentru ca stii deja ca e doar o calatorie cu trenul.
Chiar si asa, asta nu te impiedica deloc sa te bucuri din plin de compania lor.

Iluminarea

Am vazut azi un film misto in care maestrul ii spunea discipolului ca exista o diferenta clara intre ceea ce CUNOSTI - prin prisma GANDIRII si ceea ce INTELEGI prin puterea FIINTEI. Asa si ce-am inteles din asta ?

Faza cu intelesu` e grea si trebuie multa, multa, multa SUFERINTA si de aia nu e accesibila- ca doar nu suntem tampiti s-o cautam dinadins :)

Imi aduc aminte de un "sensei" care, calca trufas pe holurile dojo-ului, vizibil afectat de greutatea importantei pe care si-o dadea si a burdihanului frumos incercuit de o centura neagra personalizata, aflat fata in fata cu refuzul unei banale broaste a usii vestiarului de a se descuia, a-nceput sa-n jure si sa caute vinovati de fata cu toti cei pentru care trebuia sa fie un exemplu de seninatate: elevi, practicanti, parinti, profesori etc.
Arata-mi: iubirea, calmul, generozitatea cand aparent toate sunt impotriva ta, nu cand e soare afara... asta stiu sa fac singur.

Anyway, ceea ce am observat in ultima vreme e ca "iluminarea" se vinde bine! Miroase a OPORTUNITATE de business :)))

Trotus

Este o vorba veche pe Valea Trotusului pe care Ionut mi-a reamintit-o si care a ajuns la mine-n familie prin intermediul varului bunicului meu, poreclit Cikan.

Cikan i-ar fi zis lui bunica-miu: "Petreo, in viata cacatu` se mananca pe rand". Adevarul gol.
..................
M-au fascinat, de mic, poreclele lor:  Cikan, Tzombic, Pishtika, Kantorka, Vella, Baranka :)))) Nu suna moldoveneste, nu ?

Oportunitati

De ce inseala femeile? Pai, din cate am vazut, ar fi 3 motive principale:

1. cand sunt mici, n-au suficienta experienta si vor sa experimenteze- deci din curiozitate;
2. cand la randul lor se simt tradate sau nesatisfacute (tot o forma de tradare) si vor sa se razbune- deci din razbunare;
3. cand au acumulat suferinte si increderea le-a scazut drastic- deci ca sa-si recapete increderea.

Ele pot avea miliarde de motive... Astea nu sunt importante pentru noi -ca oricum nu le vom intelege. Dar cum se traduc situatiile de mai sus pt noi, barbatii ? In OPORTUNITATI.

Am invatat de la Discovery sau Animal Planet ca leul, atunci cand vaneaza, isi dedica foarte mult timp studiului prazii... ; pentru el e o chestiune de viata si de moarte targetarea prazii.
Niciodata n-am vazut sa aleaga cea mai sanatoasa, cea mai jubilanta, mai tanara si fericita antilopa din cireada.
Ci pe cea foarte tanara, pe cea dezorientata si ratacita sau pe cea ranita.