Ceea ce am vazut limpede e ca oamenii nervosi, suparati si agresivi ascund in realitate suferinte adanci (nu sunt psiholog dar lista-i lunga)... n-or sa recunoasca din prima dar simplul fapt ca stiu ma face relaxat in relatia cu ei. Relaxarea impune relaxare, detensionare... Suferinta atrage suferinta...Buna dispozitie atrage buna dispozitie...samd.
Lipsa asumarii raspunderii pentru deciziile si faptele tale sunt izvor de nefericire; ti se pare normal sa cauti vinovati si sa emiti acuze. Gresit! Nimeni, NIMENI nu poate fi vinovat pt situatia ta: fericita sau nefericita.
In orice situatuatie in care te-ai afla, trebuie sa stii ca ai la dispozitie cel putin un miliard de optiuni iar faptul ca tu ai ales una dintre ele, poate neinspirata, n-are legatura cu nefericirea ta ci cu decizia ta. Asuma-ti-o! E a TA.
Ar fi o exceptie de la regula: in fata mortii tale ai o singura optiune: acceptarea ;-)
In extremis, ma intrebam pana unde poate merge asumarea raspunderii ?
Raspuns corect : pana la moarte.
Ce-nseamna pana la moarte ?!
Sa faci un lucru ca si cum ar fi ultimul pe care l-ai face pe acest pamant.
Cum ar fi daca, am face ceea ce facem, ca si cum ar fi ultimul lucru pe care l-am face ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu