M-am intrebat, cum naiba se face ca dupa 15 ani de condus inca simt aceeasi bucurie ca in prima zi de permis. Il sun pe tata si ii zic, "auzi ma` tata, tu stii ca eu conduc si acum, cu aceeasi bucurie ca la 18 ani?" Il aud zambim, parca-i si vad mustatile arcuindu-se si razand usor imi raspunde ca si el simte la fel, acum, la varsta lui. Incep sa rad de-a binelea, la fel incepe si el...
...
Conduceam si ma gandeam. Europeana a ramas in spate, aerul s-a curatit si s-a racorit iar drumul serpuia usor printre faneturi si case razlete. Motorul torcea usor iar eu devenisem una cu "fierul". In momentul ala m-am gandit ca daca toata frumusetea acestei lumi, dar toata, de cand e lumea pe Pamant (deruland in minte: imagini, mirosuri si sunete, de la atata informatie venita brusc, m-am blocat ca un copil) ar fi adunata intr-un singur loc, pe care Dumnezeu l-ar denumi Rai, acolo Ayrton Senna mi-ar putea fi soferul personal si in momentul ala mi-au dat lacrimile de bucurie...acolo gandurile mele s-au oprit pentru cateva secunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu