L`ete indien

Ştii, n-am fost niciodată aşa fericit ca-n dimineaţa aceea...
Mergeam pe o plajă la fel ca asta,
Era toamnă, o toamnă cu vreme caldă,
Un anotimp care nu există decît în nordul Americii,
Acolo i se spune vară indiană,
Dar era pur şi simplu anotimpul nostru.
Cu rochia ta lungă, semănai
Cu o acuarelă de Marie Laurencin
Şi-mi amintesc, mi-amintesc foarte bine
Ce ţi-am spus în acei zori,
Acum un an, acum un secol, acum o eternitate...

Vom pleca, unde vei vrea şi cînd vei vrea
Şi tot ne vom mai iubi, chiar cînd dragostea va fi murit,
Tot ce va mai fi cu noi, va fi ca aceşti zori De culoarea verii indiene.
Azi sunt departe de acea dimineaţă de toamnă,
Dar e ca şi cum încă ar mai fi. Te gîndesc.
Unde eşti? Ce faci? Mai exist pentru tine?
Privesc valul acesta care nu va atinge ţărmul:
Vezi, ca şi el, mă întorc înapoi,
Ca şi el, mă aştern pe nisip
Şi-mi amintesc, mi-amintesc apele fluxului,
Soarele şi bucuria care parcă pluteau pe mare
Acum o eternitate, acum un secol, acum un an...

Vom pleca, unde vei vrea şi cînd vei vrea
Şi tot ne vom mai iubi, chiar cînd dragostea va fi murit
Tot ce va mai fi cu noi, va fi ca aceşti zori
De culoarea verii indiene.