Iubirea tatalui

"Presupun ca un tata are doi copii obraznici si neascultatori si ca, venind sa-i pedepseasca, vede ca unul tremura si se indeparteaza cu spaima, avand in adancul inimii sentimentul ca merita sa fie pedepsit; dar ca fratele lui, dimpotriva, se arunca in bratele tatalui, spunand ca-i pare rau ca l-a facut sa sufere, ca-l iubeste si ca, pentru a-i dovedi acest lucru, va fi cuminte de acum inainte, apoi daca acest copil  ii cere tatalui sa-l pedepseasca cu un sarut, nu cred ca inima fericitului tata va putea rezista increderii filiale a copilului sau, a carui sinceritate si iubire le cunoaste prea bine. El nu ignora, totusi, ca mai mult de o singura data fiul sau va cadea in aceleasi greseli, dar este dispus sa-l ierte mereu daca de fiecare data va sti cum sa-i ajunga la inima".