Viitor psiholog

Am observat un fapt: suntem apelati in calitatea de "viitori psihologi". Ei bine, as amenda expresia pana la o schimbare totala de forma si de inteles. Ce-ar fi sa fim considerati "psihologi in formare" ?
Prima exprima o probabilitate, a doua o certitudine. Iar daca ma gandesc numai la nenicu Milton, "esti ceea ce gandesti ca esti" parca ar capata putin sens. Citeam din Adrian Nuta acum si am vazut cat de greu poti schimba ceea ce "natura" ti-a dat (http://www.adrian-nuta.ro/dietele-lui-mos-craciun/). Esti ceea ce esti, deci nu poti deveni decat ceea ce esti, astfel suntem psihologi inainte de a deveni psihologi, prin urmare avem obligatia de a deveni psihologi prin procesul de formare.

Marturie

Cand iti pui probleme existentiale nu ai o problema psihica ci una spirituala.

De ce merg la biserica?!

Aseara am fost pus intr-o situatie bizara si anume sa raspund la intrebarea: de ce merg la biserica?

M-am fastacit si am raspuns scolareste: ca sa ma rog. Apoi au venit intrebarile in rafala: Cum adica !? Tu chiar crezi in Dumnezeu? Spune-mi, tu chiar crezi in Biblie? Cum a aparut lumea? Dumnezeu a facut-o? Hai mai, nu-mi spune ca L-ai vazut pe Dumnezeu... Am ramas perplex.

...

Fireste ca a trebuit sa-mi raspund. Primul raspuns la care m-am gandit a fost surprinzator si pentru mine: din cauza educatiei. Adica din acelasi motiv pentru care ma duc la spital cand imi rup mana si nu la un bioenergetician, ma duc la psiholog daca am probleme de relationare, nu la ghicitoare si prefer sa merg la biserica daca am nevoi spirituale si nu la vreo secta oculta. Recunoasterea sociala a unei institutii este foarte importanta pentru mine iar asta vine din educatie - bineinteles ca recunoasterea sociala nu este o garantie ca problema mea isi gaseste implicit rezolvarea dar nu asta e rolul ei.
Un prieten spunea ca e o dovada de prostie sa faci confuzie intre 2 niveluri de realitate. Asa este si cu nevoia spirituala, cea psihica si cea biologica- pentru mine reprezinta planuri de realitate distincte, raspunzand fiecare unor nevoi specifice acelui nivel sau plan.

Eul

N-am putut lasa "LIBER NOVUS" din mana iar pasajul despre "Eu" este de o sinceritate dezarmanta.

Vlahuta

Păstrez această scrisoare de la 20 și ceva de ani, pentru copilul meu nenăscut. Am găsit-o la o mănăstire despre care nu-mi mai aduc nimic aminte. Am știut de atunci că aceste cuvinte sunt nemuritoare.

Rabbi

Am vizionat de mai multe ori "Patimile lui Cristos" a lui Mel Gibson si, gandindu-ma in care personaj (Slava Domnului, ai de unde sa-ti alegi) m-as regasi cel mai bine, nu m-am putut gandi, spre surprinderea mea, decat la acel rabbi slabut, cu un discurs febril, sufocat de indignare in fata unui proces nedrept si samavolnic, care sfarseste expulzat din templu. Ca atitudine, ma regasesc in personajul descris mai sus dar ca discurs imi plac mai mult cuvintele preotul mai in varsta care spune: "tot ce am auzit de la acesti martori sunt contradictii lipsite de sens" si "intregul proces este o atrocitate". Iata-i pe cei doi corifei si pe Cristos spunad atat de frumos "am vorbit deschis tuturor":

Romance

Cateodata, recunoasterile de traseu sunt mai frumoase decat cursa. Ai timp sa vezi, ai timp sa descoperi si mai ales iti dai timp sa te bucuri de tot ce te-nconjoara. Alergam prin ganduri, cu Alifantis in ureche si bucla 3 de la Ecomarathon Moeciu a fost un vis.

"Daca tu ai disparea
Si din rasu-mi si din plansu-mi,
Te-as gasi in sinea mea
Te-as zidi din mine insumi."

http://www.youtube.com/watch?v=6CXsy0tq5Yc

Certitudini

Cert este ca in numele unei certitudini poti face orice. Dar ce este certitudinea? Ma ingrozesc la gandul ca in baza unei certitudini personale as putea acuza pe cineva sau m-as putea crede superior cuiva. De unde as avea siguranta absoluta ca ceva este asa cum cred eu?


Imi vin mereu in minte vorbele apostolul Paul ca  nimeni nu stie ce este in sufletul omului decat numai Dumnezeu si omul insusi. Atunci cine sunt eu sa judec? 
Sper ca "si totusi se misca" ale lui Galileo Galilei sa ramana vesnic vii in constiinta noastra.

Fallax

"Cuvantul "falacios" deriva din latinul "fallax" ( inselator, care induce in eroare) si din verbul "fallere" (a minti, a insela, a amagi, a deghiza, a simula). Acest concept este important in viata oamenilor, intrucat o mare parte a gandirii umane se amageste singura dar, in acelasi timp, ii inseala si ii amageste si pe ceilalti. Mintea omeneasca nu dispune de un factor natural care s-o indrume spre adevar, dar ea nici nu iubeste in mod natural adevarul.

Ceea ce este pe deplin caracteristic mintii umane este faptul ca ea se iubeste pe sine, ca iubeste tot ce ii serveste, tot ce o flateaza, ca iubeste acel ceva care ii ofera ceea ce isi doreste si totodata iubeste orice loveste si distruge tot ceea ce ar constitui o amenintare la adresa ei."

"The Art of Mental Thrickery" Richard Paul, Linda Elder.

Suparat

Alergam azi si ma gandeam.
Nu cred ca oamenii sunt suparati pe noi, cred mai degraba ca sunt suparati pe neputinta lor de a accepta imperfectiunile si neputintele noastre cat si pe ale lor. Astfel, inacceptarea se face vinovata de suparare si nu fapta.
...
Aseara am aflat ca Isus nu ne-a dat voie sa folosim gradele de comparatie intre noi. Cel mai mare dintre voi e de fapt cel mai mic. Asta a fost raspunsul Lui la intrebarea lor. Iata greseala noastra de a ne raporta mereu la altii.

Sarac cu duhul

Nu inteleg de ce este folosita mereu expresia "saraci cu duhul" in mod gresit. A fi sarac cu duhul e o virtute, nu o lipsa. In primul rand, daca stai putin si te gandesti la contextul din care a fost extrasa, afli ca "Fericiti sunt cei saraci cu Duhul caci a lor este Imparatia Cerurilor !". Pai cum pot fi fericiti niste bieti sarmani ?

Pe Cristos nu-L poti urma decat daca te-ai departat de toate bunurile materiale, daca inima ta este libera sa-L urmeze, nu sfasiata de patimi (case, masini, cariera, statut social, vacante exotice, femei, griji, etc). Pentru ca tot El ne spune ca "este mai usor ca o camila sa intre prin urechile acului decat pentru un bogat sa intre in Imparatia cerurilor". Pai si tanarului bogat, care tinuse toate poruncile inca din tinerete, i-a cerut un singur lucru, sa vanda tot ce are, sa imparta saracilor si sa-L urmeze, nu ? De aici vine saracia, din dorinta unui crestin de a nu-si lipi inima de cele trecatoare, ci de a o darui celor vesnice.

Iar despre "duh" ce altceva am putea crede decat ca e "Mangaietorul" vestit de profetul Ioan ( Ioan 1.33) si promis de Cristos inaintea plecarii Sale (Ioan 15.26). Isus le spune apostolilor sai: "cand va veni Mangaietorul, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului, care purcede de la Tatal, El va marturisi despre mine." N-ati auzit nici un duh vorbind pana acum, nu-i asa? Dar pun pariu ca ati auzit vorbindu-se despre oameni cu har. Si parca ne-ar prinde bine sa cunosteam macar unul in viata noastra. Iar carismele noastre de unde vin daca nu de la charisma= har= Sfantul Duh- adica darurile Sfantului Duh.

Si iata cum toate lucrurile bune pe care credem ca le avem, nu vin de la noi si nu-i asa ca-i nepotrivit sa te lauzi cu lucrarea Altuia? Dar asta pare un alt subiect, numai bun de discutat, cu o alta ocazie.

Suferinta

Suferi? Bucura-te, Dumnezeu vrea sa-ti vorbeasca. Pai cum altfel ar putea Cel Atotputernic sa treaca zidul autosuficientei umane ? Cum altfel te-ar putea face sa-L asculti?
Mi-a placut Jung ca incerca sa-L psihanalizeze pe Jahve. Era sa cad jos din pat. Pai cum sa crezi in mintea ta ca Dumnezeu gandeste ca un om? Doar pt ca ai citit 3 randuri tanguite ale lui Iov crezi ca poti cuprinde infinitul?

Love

Sa te casatoresti din dragoste e o prostie la fel de mare ca aceea in care divortezi pt ca nu-l mai iubesti.

Zborul

Cred ca cel mai mare si mai frumos vis al omenirii este: zborul. Candva cred ca am zburat.
Vad la fel de multa nevoie de zbor, atat la un copil nevinovat de 20 de ani care trage cu sete si inconstienta de mansonul de gaz al mobrei sale, cat si la un ascet aflat in rugaciune, cu multa constienta, intr-o chilie, in munte. Sentimentul de zbor e prezent in ambele cazuri, atat de diferit si de asemanator in acelasi timp.

Loisir

Am descoperit un nou concept: "loisir". Am zis concept, nu cuvant.
"Loisir sugereaza gratie, amuzament, lipsa de griji. Loisir este ca o vraja, o desfatare fara sfarsit, o excursie si un picnic la iarba verde, cu pomi infloriti, cu lac scaldat in soare."

Minunata neputinta

Alergam si ma gandeam.
Unde-i de fapt dorinta Lui, unde e dorinta mea , unde e dorinta celuilalt. Cu cat ma gandeam mai mult, cu atat ma afundam mai tare in bezna. Azi m-am oprit. Mi-am dat seama ca imi este peste putinta sa fac o distinctie clara. Realitatea e ca un zar, cu o infinitate de fete de "bine" si de "rau" iar eu, ca un nebun, incercam zadarnic sa deprind tehnica, sa descopar taina, de a arunca zarul, in asa fel incat sa iasa numai "binele".
Dar puterea de a accepta "binele" si "raul", indiferent cum vin, sub ce forma, in ce cantitate, in ce moment, etc. cred ca mi-a fost data. Si m-am mai relaxat. Acceptarea neputintei e un sentiment eliberator.

Man enough

"Eu vreau si emotia dragostei, dar si pacea "sosirii acasa" poti sa imi dai asta?"

CMF

"- Si azi ce mai faci?
 - Alerg prin sufletul tau frumos!"