Cred ca cel mai mare si mai frumos vis al omenirii este: zborul. Candva cred ca am zburat.
Vad la fel de multa nevoie de zbor, atat la un copil nevinovat de 20 de ani care trage cu sete si inconstienta de mansonul de gaz al mobrei sale, cat si la un ascet aflat in rugaciune, cu multa constienta, intr-o chilie, in munte. Sentimentul de zbor e prezent in ambele cazuri, atat de diferit si de asemanator in acelasi timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu