M-am fastacit si am raspuns scolareste: ca sa ma rog. Apoi au venit intrebarile in rafala: Cum adica !? Tu chiar crezi in Dumnezeu? Spune-mi, tu chiar crezi in Biblie? Cum a aparut lumea? Dumnezeu a facut-o? Hai mai, nu-mi spune ca L-ai vazut pe Dumnezeu... Am ramas perplex.
...
Fireste ca a trebuit sa-mi raspund. Primul raspuns la care m-am gandit a fost surprinzator si pentru mine: din cauza educatiei. Adica din acelasi motiv pentru care ma duc la spital cand imi rup mana si nu la un bioenergetician, ma duc la psiholog daca am probleme de relationare, nu la ghicitoare si prefer sa merg la biserica daca am nevoi spirituale si nu la vreo secta oculta. Recunoasterea sociala a unei institutii este foarte importanta pentru mine iar asta vine din educatie - bineinteles ca recunoasterea sociala nu este o garantie ca problema mea isi gaseste implicit rezolvarea dar nu asta e rolul ei.
Un prieten spunea ca e o dovada de prostie sa faci confuzie intre 2 niveluri de realitate. Asa este si cu nevoia spirituala, cea psihica si cea biologica- pentru mine reprezinta planuri de realitate distincte, raspunzand fiecare unor nevoi specifice acelui nivel sau plan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu