Nu inteleg de ce este folosita mereu expresia "saraci cu duhul" in mod gresit. A fi sarac cu duhul e o virtute, nu o lipsa. In primul rand, daca stai putin si te gandesti la contextul din care a fost extrasa, afli ca "Fericiti sunt cei saraci cu Duhul caci a lor este Imparatia Cerurilor !". Pai cum pot fi fericiti niste bieti sarmani ?
Pe Cristos nu-L poti urma decat daca te-ai departat de toate bunurile materiale, daca inima ta este libera sa-L urmeze, nu sfasiata de patimi (case, masini, cariera, statut social, vacante exotice, femei, griji, etc). Pentru ca tot El ne spune ca "este mai usor ca o camila sa intre prin urechile acului decat pentru un bogat sa intre in Imparatia cerurilor". Pai si tanarului bogat, care tinuse toate poruncile inca din tinerete, i-a cerut un singur lucru, sa vanda tot ce are, sa imparta saracilor si sa-L urmeze, nu ? De aici vine saracia, din dorinta unui crestin de a nu-si lipi inima de cele trecatoare, ci de a o darui celor vesnice.
Iar despre "duh" ce altceva am putea crede decat ca e "Mangaietorul" vestit de profetul Ioan ( Ioan 1.33) si promis de Cristos inaintea plecarii Sale (Ioan 15.26). Isus le spune apostolilor sai: "cand va veni Mangaietorul, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului, care purcede de la Tatal, El va marturisi despre mine." N-ati auzit nici un duh vorbind pana acum, nu-i asa? Dar pun pariu ca ati auzit vorbindu-se despre oameni cu har. Si parca ne-ar prinde bine sa cunosteam macar unul in viata noastra. Iar carismele noastre de unde vin daca nu de la charisma= har= Sfantul Duh- adica darurile Sfantului Duh.
Si iata cum toate lucrurile bune pe care credem ca le avem, nu vin de la noi si nu-i asa ca-i nepotrivit sa te lauzi cu lucrarea Altuia? Dar asta pare un alt subiect, numai bun de discutat, cu o alta ocazie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu