...alergam printr-un loc magic - Parcul Carol inzapezit, pe intuneric...cand vad o silueta feminina inaintand timid, studiindu-ma, in asa fel incat, in aproximativ 10 m traiectoriile noastre s-ar fi intersectat, daca ar fi continuat. Zambeam si-mi pastram directia...Am trecut extrem de aproape de ea...vara i-as fi putut simti siajul parfumului.
Strig in urma ca "fata aia are drepul sa faca ce vrea ea" si nu ma opresc... dar inaintand ma gandeam ca:
Daca "fata aia" mi-ar fi pus piedica, ar fi ramas total uluita.
Daca mi-ar fi pus piedica, as fi crezut ca destinele noastre au fost facute ca sa se intersecteze si m-as fi indragostit pe loc.
Daca m-as fi indragostit pe loc, as fi revarsat brusc atata iubirea asupra ei, incat "fata aia", saraca, n-ar mai fi inteles nimic si ar fi ramas total uluita!
Cum e cand te indragostesti? Cum e la 17 ani? Ii sorbi cuvintele cand o auzi vorbind inflacarat despre viata, rasul ei curat iti spulbera orice gand, te uiti fix si nu mai auzi nimic, timpul se opreste, incepi sa simti stomacul cum ti se face ghem si daca in momentul ala toata lumea s-ar prabusi- nu te-ar interesa catusi de putin. Toata atentia ta, toata fiinta ta e acolo, in momentul PREZENT! Acolo unde "timpul intalneste eternitatea".
Din pacate totul dureaza prea putin si se termina brusc in momentul in care zici " ea e a mea".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu