Prima exprima o probabilitate, a doua o certitudine. Iar daca ma gandesc numai la nenicu Milton, "esti ceea ce gandesti ca esti" parca ar capata putin sens. Citeam din Adrian Nuta acum si am vazut cat de greu poti schimba ceea ce "natura" ti-a dat (http://www.adrian-nuta.ro/
"Dacă rămâneți în cuvântul meu sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cunoaște adevărul iar adevărul vă va elibera" Ioan 18-31
duminică, 25 noiembrie 2012
Viitor psiholog
Am observat un fapt: suntem apelati in calitatea de "viitori psihologi". Ei bine, as amenda expresia pana la o schimbare totala de forma si de inteles. Ce-ar fi sa fim considerati "psihologi in formare" ?
Prima exprima o probabilitate, a doua o certitudine. Iar daca ma gandesc numai la nenicu Milton, "esti ceea ce gandesti ca esti" parca ar capata putin sens. Citeam din Adrian Nuta acum si am vazut cat de greu poti schimba ceea ce "natura" ti-a dat (http://www.adrian-nuta.ro/ dietele-lui-mos-craciun/). Esti ceea ce esti, deci nu poti deveni decat ceea ce esti, astfel suntem psihologi inainte de a deveni psihologi, prin urmare avem obligatia de a deveni psihologi prin procesul de formare.
Prima exprima o probabilitate, a doua o certitudine. Iar daca ma gandesc numai la nenicu Milton, "esti ceea ce gandesti ca esti" parca ar capata putin sens. Citeam din Adrian Nuta acum si am vazut cat de greu poti schimba ceea ce "natura" ti-a dat (http://www.adrian-nuta.ro/
duminică, 18 noiembrie 2012
De ce merg la biserica?!
Aseara am fost pus intr-o situatie bizara si anume sa raspund la intrebarea: de ce merg la biserica?
M-am fastacit si am raspuns scolareste: ca sa ma rog. Apoi au venit intrebarile in rafala: Cum adica !? Tu chiar crezi in Dumnezeu? Spune-mi, tu chiar crezi in Biblie? Cum a aparut lumea? Dumnezeu a facut-o? Hai mai, nu-mi spune ca L-ai vazut pe Dumnezeu... Am ramas perplex.
...
Fireste ca a trebuit sa-mi raspund. Primul raspuns la care m-am gandit a fost surprinzator si pentru mine: din cauza educatiei. Adica din acelasi motiv pentru care ma duc la spital cand imi rup mana si nu la un bioenergetician, ma duc la psiholog daca am probleme de relationare, nu la ghicitoare si prefer sa merg la biserica daca am nevoi spirituale si nu la vreo secta oculta. Recunoasterea sociala a unei institutii este foarte importanta pentru mine iar asta vine din educatie - bineinteles ca recunoasterea sociala nu este o garantie ca problema mea isi gaseste implicit rezolvarea dar nu asta e rolul ei.
Un prieten spunea ca e o dovada de prostie sa faci confuzie intre 2 niveluri de realitate. Asa este si cu nevoia spirituala, cea psihica si cea biologica- pentru mine reprezinta planuri de realitate distincte, raspunzand fiecare unor nevoi specifice acelui nivel sau plan.
M-am fastacit si am raspuns scolareste: ca sa ma rog. Apoi au venit intrebarile in rafala: Cum adica !? Tu chiar crezi in Dumnezeu? Spune-mi, tu chiar crezi in Biblie? Cum a aparut lumea? Dumnezeu a facut-o? Hai mai, nu-mi spune ca L-ai vazut pe Dumnezeu... Am ramas perplex.
...
Fireste ca a trebuit sa-mi raspund. Primul raspuns la care m-am gandit a fost surprinzator si pentru mine: din cauza educatiei. Adica din acelasi motiv pentru care ma duc la spital cand imi rup mana si nu la un bioenergetician, ma duc la psiholog daca am probleme de relationare, nu la ghicitoare si prefer sa merg la biserica daca am nevoi spirituale si nu la vreo secta oculta. Recunoasterea sociala a unei institutii este foarte importanta pentru mine iar asta vine din educatie - bineinteles ca recunoasterea sociala nu este o garantie ca problema mea isi gaseste implicit rezolvarea dar nu asta e rolul ei.
Un prieten spunea ca e o dovada de prostie sa faci confuzie intre 2 niveluri de realitate. Asa este si cu nevoia spirituala, cea psihica si cea biologica- pentru mine reprezinta planuri de realitate distincte, raspunzand fiecare unor nevoi specifice acelui nivel sau plan.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)